• Burdoaza Iulian

Partea II - All in pentru online

Eram in 2016, incepusem anul cu entuziasm, deja se validase businessul si stiam ca e in directia cea buna. Practic anul 2015, mai bine zis a doua jumatate din 2015, mi-a confirmat ca am ales nisa potrivita si canalul potrivit. Atunci am zis, all-in pentru online. Deja 90% din produsele pe care le comercializam erau pe placul meu. Am avut tendinta sa fiu mereu diferit, n-am cautat niciodata sa fiu placut de toata lumea. Asta s-a reflectat si in businessul pe care l-am ales, am ales sa fiu diferit, sa ajung la acel public curajos, noncoformist. Eram inca in perioada de testare, testam producatorii, testam reactiile clientilor, cumparam din toate partile ca sa ajung la obiectivul final, sa lucrez cu 3-4 producatori si sa-mi continui povestea. Spusesem in articolul anterior ca delegasem o parte din atributii, relatii clienti si procesare comenzi. Eram mai putin implicat in aceste procese, insa, cand era nevoie de mine, eram acolo, eram disponibil, poate prea disponibil. Delegarea e foarte importanta intr-un business, ma bucur ca am reusit sa deleg inca de la inceput. Nu vreau sa spun ca am inteles exact ce inseamna delegarea din start, ma confrunt si acum cu acest proces. E un proces care necesita dezvoltare personala si profesionala, un proces care necesita timp si invatare continua. Doar cand intelegi cat de important e sa delegi, vei reusi sa-ti faci timp pentru lucrurile cu adevarat importante. O mare parte din timpul meu era inca dedicat operationalelor, si nu numai. In 2016, inca aveam rolul de fotograf. Am avut un fix inca de la inceput, nu mi-au placut niciodata fundalurile albe. Nu stiam nimic despre fotografie, insa, prin exercitiu, am reusit sa obtin fotografii vandabile. Primul meu fundal a fost o gluma. Am fost la un magazin de bricolaje, am rascolit tot magazinul, intr-un final am gasit ceva pe placul meu. La sectiunea de parchet, erau niste placi debitate, un fel de resturi. Costa cam 10 lei bucata si erau diferite tipuri de parchet, in diferite nuante. Am ales 2 placi, cu ele am continuat in jur de un an 😂.

Aveam un aparat foto, un stativ si cele doua placi. Pregateam fundalul, montam aparatul pe stativ, asteptam ora pentru lumina perfecta, setam aparatul si incepeam sedinta. Daca fotografiam incaltaminte de dama, modelul era Cristina iar fotograful eram eu. Daca fotografiam incaltaminte de barbati, modelul eram eu iar fotograful era Cristina ,George, sau tot eu (foloseam timerul). La un moment dat ne-a parasit Cristina, am ramas fara model pentru incaltamintea de dama si fara angajat pe postul de relatii clienti si procesare comenzi. A aparut Claudiu (Calutz), un bun prieten de-al meu care tocmai terminase facultatea si isi cauta un loc de munca. Claudiu a preluat atributiile Cristinei. Am decis sa nu apelez inca la modele, trebuia sa mentin costurile scazute. Imi rugam prietena sa ma ajute la poze. Totul mergea conform planului, vanzarile cresteau, ma simteam bun la toate. Simteam ca sunt un bun fotograf, ca aleg bine modelele, ca stiu sa vand, sa fac marketing, eram modelul clasic de antreprenor "bun la toate". De ce credeam asta? Pentru ca aproape toate modelele pe care le alesesem, s-au vandut, si s-au vandut rapid. Totusi, tind sa cred ca nu am fost un geniu in toate domeniile, dar m-am descurcat. Adevaratele motive erau lipsa concurentei, faptul ca am fost printre primii care au atacat onlineul si unicitatea produselor, prezentate altfel. Am inteles inca din 2015 ca produsele trebuie sa fie prezentate in concordanta cu lifestyleul, asa ca, prezentam si o parte din tinuta. O pereche de pantofi fotografiata pe un fundal alb, pentru mine nu exprima nimic. Era un element foarte important si simteam ca transmit inspiratie clientilor. In 2016, Facebook-ul nu-ti permitea sa prezinti mai multe poze intr-o pozitie din carusel (sau nu stiam eu). Asa ca, atunci cand aveam un model in doua culori, in piciorul stang purtam o culoare iar in piciorul drept cealalta culoare. Ideea era sa le prezint clientilor intr-o singura imagine ambele variante de culori. S-a dovedit ca ei erau mai nonconformisti decat eram eu, au cerut incaltaminte in doua culori! La inceput am refuzat sa accept pentru ca ramaneam cu perechi incomplete, insa cererea a crescut, am decis sa incerc si asta. M-am adaptat nevoilor clientilor si am avut doar de castigat. 

Mi-am dorit mereu sa comercializez incaltaminte personalizata cu brandul propriu, cu ambalaje personalizate. La momentul respectiv incaltamintea era stantata cu brandurile producatorilor. Prima varianta a fost sa cer producatorilor incaltaminte nepersonalizata si sa aplic pe brant o bucata de piele stantata cu brandul propriu.

Producatorii nu erau de acord sa-mi personalizeze incaltamintea pentru ca plasam comenzi prea mici, insa au fost de-acord sa-mi livreze incaltaminte nepersonalizata. Asta a fost primul pas spre personalizare, insa pentru mine nu era suficient. Voiam si ambalaj personalizat asa ca, am decis sa personalizez si cutiile. Am apelat la un designer, am cautat producatori de cutii si am trecut la nivelul urmator. Deja aveam incaltaminte semi-personalizata si cutii personalizate.

In 2016 am luat primul imprumut de la banca, m-a ajutat mult, am reusit sa achizitionez un stoc mai mare de marfa, ceea ce a dus la un volum mai mare de vanzari dar si de munca. Claudiu a plecat in Aprilie, iar din Aprilie pana in Ianuarie 2017 am muncit singur. A fost o perioada foarte grea, comenzile si solicitarile erau si mai multe ca in trecut iar eu ramasesem singur. Deoarece tineam mult la relatia cu clientii, am decis sa introduc numarul personal pe site. Primeam toate solicitarile pe telefonul personal, apeluri, mesaje, whatsapp. Doar asa puteam sa raspund solicitarilor si cand eram plecat dar si in afara programului. Din pacate, cand trebuia sa plec dupa marfa, amanam trimiterea comenzilor cu 2-3 zile, insa tineam legatura cu clientii explicandu-le situatia. Imi amintesc ca am fost cu tata in Ungaria, aveam un teanc de awburi la mine. Aveam multe solicitari, trebuia sa verific awburile, sa le spun clientilor in ce stadiu sunt livrarile. Nu era atat de dezvoltata nici platforma curierilor si nici eu nu foloseam destula tehnologie. Si acum am sechele, raspund foarte greu la telefon, am fost terorizat in perioada respectiva. Cand n-am mai facut fata, am inceput colaborarea cu o firma de call-center si le-am delegat o mare parte din relatii clienti. M-am pregatit foarte bine pentru sezonul de iarna, cu un stoc mai diversificat, iar in Noiembrie m-am mutat intr un depozit mai mare, in aceeasi curte.

In continuare eram multitasking, pregatire comenzi, preluare solicitari, comenzi catre furnizori, eram "angajatul perfect". Fiind foarte prins in treburile de zi cu zi, am omis foarte multe aspecte importante, am uitat sa fiu antreprenorul, vizionarul de care avea nevoie businessul. Unul dintre ele a fost inregistrarea brandului la Osim. Asadar, intr-o zi m-am trezit cu o notificare din partea unei firme concurente si mi-au solicitat sa schimb numele pentru ca este foarte asemanator cu al lor. Din punctul meu de vedere nu era asemanator nici numele, nici logoul. Dupa lungi discutii cu firma de avocatura care se ocupa de protejarea brandului respectiv, am ajuns la o solutie care sa nu necesite rebranding total. Le-am inaintat propunerea mea, "Bigiotto’s Shoes" si au fost de acord. A urmat un proces lung, care pana la urma ne-a ajutat pentru ca am pastrat o parte din nume insa am trecut si printr-un rebranding partial. Ne-am inteles la un termen de 95 de zile pentru rebranding. Procesul implica mutarea site-ului pe un alt domeniu, logo nou, materiale publicitare noi, tot ce era Bigiotto, avea sa devina Bigiotto’s Shoes. Tot atunci am decis sa schimbam si tema siteului, sa "renovam" magazinul. Se apropia termenul de finalizare si inca era mult de munca. Ne-am dat seama ca era aproape imposibil sa reusim daca nu fortam nota. Ultimele 3-4 zile au fost crunte, am dormit extrem de putin iar in ultimele 2 nopti n-am dormit deloc. Spre final, eram cu George, el programa, eu terminasem partea mea si incercam sa-l mai ajut pe el. Insa, neavand cunostinte tehnice, oboseala m-a rapus si am atipit in fund, pe scaun. M-am trezit rapid iar dupa cateva ore, terminasem proiectul cu succes, respectand termenul stabilit. 

A fost un an excelent, plin de provocari, am muncit la fel de mult dar am obtinut rezultate mult mai bune. Am continuat sa lucrez impreuna cu un angajat si cu cateva servicii externalizate. Mi-am dedicat cea mai mare parte a timpului businessului, iar rezultatele n-au intarziat sa apara. Am incheiat anul 2016 cu o cifra de afaceri de 1.5 mil lei, insemnand o crestere de aproximativ 5 ori fata de anul anterior.


Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa citesti povestea, revin cu urmatoarele parti. Sper ca ti-a placut! Astept cu drag comentariile tale, astept pareri, sfaturi, intrebari, iti multumesc inca o data. Pe curand! 🤗

P.S: Subscribe 👇🏼 pentru partea III.

Never Miss a New Post.

Drop Me a Line, Let Me Know What You Think

© 2020 Blog by Bigiotto's. Proudly created with Wix.com

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now