• Burdoaza Iulian

Partea I - Inginer mecanic, sau antreprenor?

Te salut,


Numele meu este Burdoaza Iulian, sunt fondatorul brand-ului Bigiotto, ulterior schimbat in Bigiotto’s Shoes.

Voi merge putin inainte de infiintarea propriu-zisa a firmei, voi incepe cu o introducere de pe bancile facultatii. Am studiat facultatea de inginerie mecanica din Cluj-Napoca, profilul autovehicule-rutiere. Asa este, nu are absolut nici o legatura cu antreprenoriatul, insa, de prin anul 2 sau 3, mi-am dat seama ca nu este pentru mine domeniul respectiv. Imi doream un business, si nu service auto, iar fashionul era o zona de care eram interesat si mi-a placut dintotdeauna. Tatal meu, antreprenor fiind de o viata, producator de incaltaminte, produce incaltaminte si acum sub brand-ul Cadenzza. Oricat l-am batut la cap sa treaca pe online, (la vremea aceea, 2012-2013, ar fi fost printre primii) n-am reusit sa-l conving. In acea perioada, il mai ajutam cu magazinul din Cluj. Asa ca, i-am creat o pagina de Facebook si am inceput sa vand incaltaminte din magazinul stradal. Nimic profesional, fara site, faceam poze cu telefonul si contact cu clientii prin mesaje. Faceam awb-uri manual, duceam coletele la firma de curierat, incasam banii, iar mie imi ramaneau in jur de 20 lei / vanzare. Facand un calcul scurt, drumul si timpul pierdut cu relatii clienti, impachetare, livrare la sediul firmei de curierat, nu ramaneam cu nimic. O faceam doar sa-i demonstrez ca se poate si online.  Asa ca, am decis sa creez o alta latura a brand-ului Cadenzza, sa produc bratari. Zis si facut, am cumparat niste materiale si am inceput sa produc bratari in apartamentul in care stateam in chirie, eram in anul 4 de facultate. Apropo, eu sunt din Targu-Mures, m-am mutat in Cluj pentru a studia ingineria. Revenind la bratari, erau confectionate din piele naturala, accesorizate, produse manual, cu ciocan, presa, cateva unelte de perforare si adezivi. 

Am vandut o perioada bratari, insa era foarte mult de munca, profiturile erau mult prea mici iar vanzarile prea putine. Nu era ceea ce imi doream. Am decis sa deschid un magazin de incaltaminte cu stocuri, aveam contacte de la tatal meu. In vara anului 2014 am terminat facultatea si mi-am propus sa deschid un magazin pana in toamna. In 30.09.2014 am depus actele pentru srl, deja gasisem si spatiul, aveam si numele. Mi-a placut mereu Italia, atat tara in sine cat si oamenii. Am calatorit mult in Italia cu parintii mei, in copilarie. Astfel, am decis sa folosesc un nume italienesc. Dupa multe cautari, am ajuns la Giotto, dar parca lipsea ceva. Asa ca, am adaugat initialele numelui meu si am creat brand-ul Bigiotto. Tatal meu m-a ajutat sa achizitionez primul stoc de marfa, de la niste importatori cu produse italienesti. Din economiile mele, am decorat magazinul cu elemente din Ikea. In Noiembrie am lansat magazinul, cu un stoc mititel, dar cu incredere in mine.

 In ziua lansarii, a venit mama mea sa ma ajute la vanzari, eu neavand habar nici cum sa bat in casa, nici cum sa eliberez un z, nici sa fac o chitanta, absolut nimic. Sa nu mai vorbim de registru de casa si altele. Insa aveam toate documentele necesare unui control de rutina de la ITM, sau de la alte institutii. Imi aduc aminte si acum prima zi. Am avut vanzari de aproximativ 3000 lei, eu nu stiam daca era bine sau nu, mama zicea ca e foarte bine. Am tras de magazin o perioada, vanzarile se mentineau insa nu cresteau. La un moment dat au inceput sa scada, marfa nu era pe gustul meu, erau modele clasice din colectii mai vechi. In timp ce vindeam din magazin, mai vindeam si pe Facebook, uneori vanzarile de pe Facebook erau mai mari decat cele din magazin. Dar nu eram multumit, mie imi placeau modelele non-conformiste, din prezent sau chiar din viitor, in niciun caz din trecut. Am decis sa schimb stilul, m-am urcat in masina cu 3 cunostinte de-ale tatalui meu, (eu nu-i cunosteam) si am plecat in Turcia, dintr-o lovitura, fara prea multe opriri. M-am dus sa descopar furnizori, in speranta ca voi gasi modelele pe care mi le doresc. N-am mers pregatit sa-mi fac un stoc pentru ca nu aveam bani, aveam exact 900$. Insa, dupa 2 zile de plimbari, am ochit 2 modele. Am cumparat 3-4 baxuri de incaltaminte, in rest n-am prea cheltuit si am pornit spre casa. Ajuns acasa, am inceput sa pozez incaltamintea, in magazin, cu telefonul. Inca de la inceput mi-au placut pozele in care produsul reda realitatea. Cand nu aveam clienti in magazin, incaltam produsele, puneam telefonul pe timer si asta era sedinta foto.

Daca bine retin, dupa ce am postat pozele pe Facebook, am vandut toate cele 3-4 baxuri in cateva zile. Am reaprovizionat pentru ca aveam cerere, s-au vandut in continuare si am decis sa inchid magazinul si sa fac trecerea pe online. Am inchiriat un spatiu de aproximativ 50mp, in care aveam un mic depozit si un mic birou. In Iunie 2015 am lansat magazinul online, cu ajutorul bunului meu prieten Retegan George, care m-a ajutat enorm de mult.

Deja era altceva, ma simteam in largul meu. Am lucrat singur mult timp, eu alegeam marfa, eu tineam legatura cu furnizorii, raspuneam la telefoane, la email-uri, chat, toate canalele posibile, dar mai impachetam si comenzi. La inceput mi-am facut singur si promovarea, foloseam doar Facebook. Eram ocupat de la 8 dimineata la 10-11 seara, fara pauze. Ajungeam extenuat de fiecare data, dar imi placea. Cand a crescut volumul de munca, am renuntat la relatii clienti si procesare comenzi si am angajat-o pe Cristina, care mi-a usurat munca. Mi-a placut dintotdeauna viteza, voiam sa lansez orice colectie cat se poate de rapid. Daca astazi primeam marfa, astazi o incaltam, astazi ii faceam pozele, astazi le editam, noaptea le urcam pe site, faceam preturile, descrierile, iar a 2-a zi produsele erau pe site si promovarea rula in cautare de clienti.

Uneori, Cristina pleca de la munca la ora 17, iar cand se intorcea a 2-a zi la 9, eu si George eram nemiscati, cu ochii injectati, in fata calculatoarelor. Afacerea era promitatoare, am atacat o nisa potrivita si nu aveam  prea multa concurenta, simteam ca nimic nu ma poate opri. Am actionat mereu din instinct, n-am studiat business, am dat din greseala in greseala, insa, o perioada de timp functioneaza, pana incepi sa te scalzi in alte ape, unde inoata alti pesti. Am incheiat anul 2015 cu o cifra de afaceri de aproximativ 330 000 lei, nimic spectaculos, insa, eram increzator si stiam ca va urma o crestere accelerata, simteam asta.


Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa citesti povestea, revin cu urmatoarele parti. Sper ca ti-a placut! Astept cu drag comentariile tale, astept pareri, sfaturi, intrebari, iti multumesc inca o data. Pe curand!


Partea II aici.

P.S: Subscribe 👇🏼 pentru urmatoarele parti.

Drop Me a Line, Let Me Know What You Think

© 2020 Blog by Bigiotto's. Proudly created with Wix.com

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now